Free…

I’m free!!!! Finally…and it feels so good…
Insa repet…e asa curva viata asta… Cateodata ma amuza. In ziua in care m-am hotarat sa renunt la relatia pe care o aveam, s-a intamplat asa…sa zicem printr-un complot al intregului univers…sa ma intalnesc si cu M. (trecutul meu), si cu A. Si cum sunt de parere ca nimic nu e intamplator, concluzionez ca… Nu stiu de ce mama dracu’ s-a intamplat fix in ziua aia, si cu amandoi, dupa 5 luni in care nu i-am vazut deloc… Wtf?!!?!!?

De sarbatori…

Se pare ca toata lumea a intrat in febra sarbatorilor, a cadourilor, colinde prin toate magazinele, toti vor zapada (recunosc ca si eu), toti vor ceva, pluteste speranta…
Toti vor pe cineva sau au pe cineva langa care vor sa fie de Craciun.
Eu…
Eu o sa ii vreau pe ai mei, atat! Poate imi va lipsi o persoana, singura pe care am iubit-o candva cu adevarat, de fapt…stiu de pe acum exact cum va fi Craciunul meu. Zambete din suflet pana in momentul in care imi voi aduce aminte de el, vor urma cateva zambete false, apoi ma voi chinui sa ma stapanesc sa nu-i trimit un mesaj, nu o voi face, dar pentru cateva minute voi plange singura in camera mea, apoi voi reveni intre ai mei, un pahar de …ceva… si “the show must go on”…
Vreau sa invat sa iubesc din nou… Chiar vreau! And, u know why? Cand iubesti simti altfel totul, zambesti altfel, te bucuri altfel, chiar si plangi altfel…
Al dracului gram de suflet care mi-a mai ramas. Mai bine pleca si el, cand trebuia sa plece, macar acum mi-era indiferent totul, poate nici nu mai postam ceva despre “Craciun” indiferent de continutul textului.

Stiti jucariile alea pe cheita? Eu sunt… Dar, din pacate, se mai strica si ele cateodata.

I did it!

Ce curva e soarta… Cand imi zic ca n-am sa fac ceva, fix atunci se intampla in asa fel incat am cea mai mare nevoie sa fac lucrul respectiv, si asta pentru ca am dat o mie de telefoane sa prind pe cineva liber pentru o cafea prin oras. M-am trezit cam tarziu, la ora 21, toata lumea avea planuri, si n-aveam nici un chef sa ma uit la meci (cam in asta constau planurile).
Ce spuneam mai devreme? So…i did it.
Era atat de frig afara si asa de cald in bratele lui… Noul inceput e dragut, dar va pleca, in scurt timp va pleca si va trebui sa-l uit. In cel mai bun caz in doua luni… Ciudat e ca mereu pleaca oamenii care lasa cele mai adanci amprente pe viata mea. That’s it! Oricum nu m-as fi asteptat ca dupa atata timp in care m-a evitat sa revina la ce era, nu m-a lamurit de ce, a jonglat cu intrebarea pana m-a lasat acasa. Nici macar nu stiu daca data viitoare imi va mai raspunde la telefon, dar a facut-o azi, si sunt fericita.
Mi-era atat de dor de el…

La multi ani Romania!

Si cu ocazia asta am o mica vacanta pana luni. Abia asteptam dar observ ca pur si simplu nu am ce face! X( Pierd timp degeaba… As iesi, m-am plictisit groaznic in casa, dar prietenii sunt la serviciu sau prin alte orase. L-as suna pe V. Sa-i zic “La multi ani!” ), dar nu o fac. E un motiv penibil. Mi-e dor de escapadele nocturne cu A. pe furis. Am innebunit de tot, acum 5 luni nu prea ma vedeam cu ai mei pe acasa, acum o ajut pe mama sa faca mancare si n-am mai pus gura pe un Jack de cateva saptamani bune. Am o pofta de Jack… Am dat-o din Cola in Fanta si n-am zis nimic. Cred ca e de la plictiseala. A, si nu mai vreau iubit! M-am plictisit de conversatii stupide, raporturi, si “mai mult timp impreuna”, mai ales ca mie niciodata nu imi ajunge timpul!!

Today

Azi… Era o zi speciala… Era…

Am o stare groaznica, poate cea mai urata din ultimul timp, iar V., cand am cea mai mare nevoie de el, e de negasit. Mi-e dor de viata mea, cea dinainte, dar n-am sa ma intorc. Nu pot si nici nu vreau. Trebuie sa merg mai departe iar trecutul sa ramana acolo unde e. Si cum dracu tot fac asta atata timp cat prezentul ma dezgusta?? Mi-e ca n-am sa reusesc intr-un final. Am pe cineva langa mine (niciodata n-am reusit sa stau singura), stiu ca imi vrea binele (incerc sa cred asta), dar modul in care pune problema adunat cu “fantomele trecutului” pur si simplu ma indeparteaza din ce in ce mai mult. Si mi-e dor de V., de A. (cel din primele doua postari)… De M. … Azi mi-e dor de trecut!

Late, late, late…

Stii, trebuia sa dorm acum. Da, trebuia sa dorm, am treaba maine, dispari odata din gandurile mele!

Abia ce m-am intors de acasa, si vreau sa plec din nou. Si ma intreb de ce mama dracului mi-a trebuit el. Care 4 zile din 7 nu e langa mine, si cele 3 zile… hmm… cele trei zile… Acestor 3 zile am avut eu “buna inspiratie” de a le da cu piciorul. Eh, totul tine de alegeri, iar eu am crezut ca aleg bine. De fapt, am fost convinsa de asta, doar ca acest “el”, sa-i spunem V., imi contrazice unele convingeri si nu prea imi place. De fapt, mai bine zis, nu ma asteptam…niciodata…credeam ca il cunosc, si uite cum a inceput sa imi ocupe gandurile tot mai mult si sa imi provoace insomnii.

In fine, mai pe scurt, am fost nevoita sa aleg intre cineva si V. V. era format din dragostea pentru o anume ea ca trecut, ca prezent – relatia cu o alta ea pe care el nu o numea relatie. Stiam insa ca isi iubea trecutul, ca putea reveni oricand la el, stiam ca pierd un om valoros daca il aleg pe el, stiam din experienta anterioara ca prin anumite tactici il voi tine langa mine, asa ca am lasat alegerea ascunsa intr-un pretext idiot… Stupoare! De data asta n-a mai mers. Desi a doua zi V. a rupt orice legatura cu acea ea cu care “nu avea ceva ce se putea numi relatie”, nici eu n-am mai reusit sa dau de el…

Si acum…sa-mi amintesc noaptea in care mi-a spus ca totul e in mainile mele? Decizia e doar a mea… La el e foarte simplu.

Sa inteleg ca mi-a demostrat cat de simplu era?…

Home

So sweet home… E cald, e acasa, si cum cuvantul in sine “acasa” iti aminteste de persoane speciale, aici, la doar 400 m de mine e o persoana speciala. O persoana care mi-a colorat multe zile gri. Mi-e dor de el, il simt aproape, doar ca a format un zid intre noi, inalt, prea inalt pentru mine. Sper sa-l zaresc macar cateva secunde pe strada sa stiu ca e bine, pana plec iar si distanta dintre noi va inalta tot mai mult zidul. Mi-e atat de dor de tine…

Cafea…

Cafeaua calda si pachetul de tigari, o mie de ganduri…si realizez ca odata eram atat de naiva…

M-am trezit, nu stiu cui sa-i multumesc. Celui care m-a facut sa vad realitatea? Sau celui care mi-a aratat ca iluziile sunt doar iluzii si atat. Sau mie? Pentru ceea ce sunt, pentru ca am avut curajul sa risc cu toata fiinta mea pusa in joc pentru a invata lectii din greseli. Si pana la urma greseala e atat de relativa…si pana la urma, nu regret nimic. Imi iubesc viata mai mult ca orice.

Azi mi-e dor de ai mei, acasa e cald, orasul asta ma oboseste si ma deprima. Ai mei nu ma judeca, un “EL” o face, si asta ma determina tot mai mult sa fiu “EU”, acea “EU” care se simte atat de bine in pielea ei incat nu vor mai conta vreodata mai intai ceilalti, ci insasi propria-i persoana. Desi el stie, continua sa o faca… Am limite.

Bineinteles ca nu m-am trezit la timp sa ajung la curs, se intampla…cand noaptea te adanceste in ganduri si muzica. Promit insa ca il voi recupera.

M-am hotarat, plec acasa!

Incerc

Incerc sa ma iubesc pe mine mai mult decat pe tine, incerc sa imi iubesc viata, sa-i iubesc pe cei ce-mi sunt alaturi si pe cei care ma iubesc. Asa ca… Lasa-ma! Lasa-ma sa te uit. Iesi din viata mea, te dau afara cu forta si totusi nu vrei… De ce? Daca nu vrei sa fii insasi viata mea…? De ce ti-e greu sa spui “adio”? Tocmai tie… Cel care nu ma iubeste… Eu de ce am putut…? Eu care…odata…imi dateam si sufletul pentru tine… Termina cu jocurile astea copilaresti. N-ai sa reusesti sa ma ai doar cum vrei tu… “Totul sau nimic!” sa te citez totusi. Nu mai distruge tot ce incerc sa fac…sa te uit. Asta ai vrut, asta primesti!

Cloneaza-te!

Am cautat…am cautat mereu in toti ceilalti macar o bucatica din el, ceva, orice sa-i semene. Un zambet, o privire, un cuvant, ritmul respiratiei, macar numele… Nimic. Mi-e sila si groaza de ei, ei nu stiu sa taca, ei nu stiu sa priveasca, sa simta fara prea multe cuvinte, sa citeasca dincolo de ochii mei, sa inteleaga departe de vorbe, ei nu stiu sa ma imbratiseze sau sa fie indiferenti cand am nevoie de asta, ei nu stiu sa fie langa mine chiar si atunci cand nu sunt, ei nu stiu sa ma faca sa-i iubesc. L-am cautat in fiecare “EL” dar nimeni nu-l inlocuieste atat cat sa ma faca sa nu-l vreau inapoi macar o zi… Mi-e sila de ei, mi-e sila sa-i sarut, o fac sperand sa il uit, mi-e sila sa le vorbesc, o fac sperand sa inteleaga sau macar sa taca, mi-e sila sa adorm in bratele lor, o fac sperand sa ma indragostesc… Dar dragoste cu sila… La dracu! Cloneaza-te!